Date geografice

Cadrul natural

Teritoriul comunei Târnava ocupă o porţiune din valea Târnavei şi urcă la cumpăna de ape între Târnava Mare şi Târnava Mică, cu altitudini până la 600 m; satul se aşază la cca. 300 m altitudine, în lunca Târnavei.

Vatra satului s-a dezvoltat pe dreapta Târnavei, dar în sec. XX a primit un trup pe malul celălalt – colonia industrială – şi este singura localitate dintre oraşele Mediaş şi Copşa Mică.

Caracteristicile geologice ale comunei aparţin zonei centrale a bazinului transilvan, caracterizat prin depozite turbididice formate din argile, nisipuri grosiere şi marne nisipoase de vârstă panoniană. Pe lângă acestea, în zona de luncă şi terase a Târnavei Mari în sunt depozite aluvionare de vârstă cuaternară formate din pietrişuri şi nisipuri.

 

Relieful

Relieful predominant este cel de culoar de vale, sculptat în valea râului Târnava Mare, culoar care este încadrat de dealuri larg boltite, în unele locuri cu aspect teşit, terminate înspre vârfuri cu păduri de foioase, pe partea sudică a văii, sau lipsite de vegetaţie în partea nordică. Valea Târnavei Mari este adâncită în marnele, nisipurile şi tufurile specifice întregului Podiş al Târnavelor. Înălţimea medie absolută variază în jurul valorii de 300m, cu adâncimi ale fragmentării de peste 200 m în unele locuri, aceste condiţii ca şi precipitaţiile relativ bogate au condiţionat prezenţa unei medii a fragmentării reliefului de 0,60 km/km². Ca urmare a eroziunii exercitate de micile pâraie şi torenţi din zonă, întreaga regiune prezintă un aspect vălurit, compartimentat, în unele locuri cu aspect de „pământuri rele”, la care se adaugă o puternică degradare a terenurilor manifestată prin alunecări, datorate în special poluării care a condus la distrugerea vegetaţiei de pe versanţi.

 

Solurile

Solurile, care reflectă particularităţile condiţiilor de formare, sunt reprezentate mai ales de podzoluri, soluri brune-podzolite, brune tipice şi argilice, podzolice argilo-iluviale pseudogleizate, soluri aluviale, iar pe versantul nordic al văii Târnavei Mari, se întâlnesc regosoluri (soluri erodate).

 

Reţeaua hidrografică

Reţeaua hidrografică în zona comunei Târnava este formată in principal de râul Târnava Mare care traversează teritoriul comunei, precum şi din câteva pâraie. Satul Târnava are trei cursuri de apă de lungime mică ce străbat satul, astfel Valea Proştei (pârâul Hiler) traversează localitatea din nordul acesteia până la râul Târnava Mare, iar Valea Cherliţei şi Valea Carpenului sunt situate în zona FNF.

Lunca Târnavei Mari are un apreciabil potenţial al apelor subterane care din nefericire în zonă nu poate fi valorificat integral datorită poluării sale de către uzina care prelucrează metale neferoase şi de către fosta uzină de prelucrare a negrului de fum.

Clima

Clima în zona comunei Târnava este specifică Podişului Transilvaniei şi anume temperat continentală cu influenţe oceanice. Elementele climatice ce caracterizează comuna Târnava sunt specifice culoarului Târnavei Mari  şi cuprind următoarele valori:

– valoarea temperaturii medii anuale este de 8°C;
– zona climatică este temperat continentală cu influenţe oceanice;
– temperatura medie lunară maximă se întâlneşte în luna iulie, iar cea minimă în luna ianuarie;
– primul îngheţ apare de obicei la începutul lunii decembrie, iar ultimul în a doua jumătate a lunii aprilie, frecvenţa anilor în care îngheţul depăşeşte 200 de zile este scăzută;
– umiditatea aerului are valori cuprinse intre 77% si 80%;
– media multianuală a precipitaţiilor se încadrează în jurul valorilor de 600 – 700 mm/an cu valori mai scăzute  în culoarul Târnavei Mari; repartiţia precipitaţiilor pe anotimpuri este neuniformă, cu o abundenţă vara şi un deficit iarna;
– ploile torenţiale pot apărea în lunile de vară şi pot atinge o intensitate de 4,7 mm/minut;
– numărul zilelor ploioase se ridică la 100-105 zile/an;
– prima ninsoare cade la sfârşitul lunii noiembrie şi începutul lui decembrie, iar ultima în a treia decadă a lunii martie;
– frecvenţa zilelor cu ninsoare este de 20-25 zile pe an;
– circulaţia dominantă a aerului este în general vestică, peste 20%, celelalte direcţii având o frecvenţă sub 10%;
– viteza vântului este în medie de 2 m/sec.

Vegetaţia

În zonă vegetaţia specifică este cea a etajului de deal şi podiş, acoperit cu păduri de foioase care au în componenţă: stejar, gorun, carpen, arţar, dar şi o vegetaţie de luncă cu sălcii, plopi, arini sau plante ierboase. La marginea suprafeţelor împădurite se întâlnesc şi numeroşi arbuşti ca alunul şi măceşul.

Fauna

Fauna este rară şi este reprezentată mai ales de insecte, rozătoare şi păsări. Fauna piscicolă lipseşte aproape în totalitate din zonă datorita gradului ridicat al poluării râurilor Târnava Mare si Visa.

 

Riscuri naturale

Comuna Târnava  are ca zonă cu risc de inundaţii zona Seta, situată pe partea stângă a râului Târnava Mare, iar risc de alunecare de teren este în zona Palamor.