Istoric

Atestare documentară

Cercetările arheologice dovedesc că pe aceste meleaguri au existat aşezări umane încă din neolitic; astfel ca dovadă a unei civilizaţii străvechi stau descoperirile: Situl arheologic de la Târnava, aşezarea de la Târnava „Mihăuţi” şi Necropola din epoca migraţiilor de la Târnava „Pălămor”.

În secolul XIII satele de pe valea Târnavei Mari sunt deja formate. Ele fac parte din sutele de aşezări de colonizare saxonă a Transilvaniei, care a lăsat marca germanică asupra arhitecturii şi a urbanismului dezvoltat specific istoriei acestor locuri. Toate vetrele satelor sunt marcate de cetăţile de tip rural ridicate pentru apărarea de invadatorii acestei margini de imperiu european.

Comuna Târnava, numită de fapt de români Proştea Mare, reluare a toponimului saxon GROSSPROBSDORF  are o istorie specifică locurilor: înainte de 1241 saşii construiseră deja o cetate de refugiu pe un deal vecin, apoi la 1505 biserica din centrul satului este terminată şi la 1590 este înconjurată cu incinta poligonală a cetăţii cu cinci turnuri. Astăzi zidurile şi casele anexe ale acesteia sunt demolate.

Pe la 1780 în sat funcţiona o şcoală românească, iar la 1807 se construieşte şi biserica greco-catolică.

În prezent localitatea Târnava are o foarte bună structurare funcţională ce oferă posibilitatea desfăşurării tuturor funcţiilor urbanistice. Satul este amplasat în apropierea drumului naţional DN 14 în apropierea râului Târnava Mare şi în apropierea căii ferate. Aceste repere în spaţiu constituie o premisă a unui anumit nivel urban.